Un prim poem... în toamnă
E toamnă,
Stau sub umbrelă și picură încet
Un strop,
Ce se amestecă cu nostalgie,
Cu o doză de oftat
În lumina unui felinar.
Prelins pe geamul spart,
Spart de iluzii și de vise
Se rostogolește un zbucium,
Un strop de ploaie
Un gând, de prim poem.
Poem al toamnei,
Un singur oftat, un singur moment zbuciumat.
O singură privire.
în geamul spart
De vise și iluzii, Și nostalgie.
O bucată ruptă din acest anotimp
RăspundețiȘtergere