Poezia - plapumă pentru suflet.

 Lecții de viață 

Tu persoană, ce atingi acest manuscris, 

Să nu ai teamă de temeri, 

Odată ce ai tu un vis, 

Nu încerca cu toți să te-asemeni. 

Fii unic prin felul tău de a fi, 

Și bătut nu te lăsa niciodată, 

Fiecare apus aduce o nouă zi

Tu să nu ai inima îndurerată. 

Puterea ta e mai presus de orice, 

Nu ceda, nu te clătina, nu-ți fie frică, 

De apuci să scrii fii liber a zice, 

Tot ce simți chiar de inima parcă abdică. 

Fii fericit și niciodată nu uita, 

Să lupți și să schițezi un zâmbet sincer, 

Păstrează comori în inima ta 

Tu ești minune, un înger. 

Să nu povestești persoanelor false despre tine, 

Sau cum e gustul trădărilor ascunse, secrete, mâhniri

Desenează amintirea-n rânduri fine, 

Păstrează puterea și iubirea-n priviri. 

Nu te lega de amintri triste, dă-le frâu, 

Nu le lăsa să te poate unde vor ele, 

Uită de ele, aruncăle-n râu, 

Ca valurile să mâne clipele rele. 

Fă-mi un cadou noaptea asta, 

Lasă tot, nu suspina, uită ce doare, 

Deci haide să deschidem fereastra, 

Să fie lumină și sărbătoare. 

Știu că ești în stare să o faci, 

Am încredere în tine

Aleargă prin lalele sau lan de maci, 

Promit că Va fi bine. 

Anotimp

Covor de flori, acoperă pământul, 

Acuma tot e verde și știi? 

La primăvară mă duce gândul,

La anotimpul dragostei.

La anotimpul învierii, 

La pace, ce plăcut, 

La liniștea frumoasă a serii

L-am așteptat atât de mult. 

Apoi cu pași măreți vara caldă, 

Ne-a legănat până în zori, 

Cu petale desprinse o mândră fată

Se ascunde după nișe pomi. 

Ștrengara copilă, acum se topește, 

Ca timpul ce ce se așterne-n calendar. 

E melancolică, nu mai vorbește

Valsează lin iar frunzele dispar. 

Apoi puritatea iernii o face să tresară, 

Prin geam privește, se joacă cu fulgii vioi

Îi este dor de o nouă primăvară, 

De noi amintiri și de impresii noi.