Piese de puzzle

Glumind ne spunem adevăruri, În suflet ascunse adânc, încuiate Poate sunt spații sau găuri, Poate sunt gânduri nevârsate. Glumind spunem " Te iubesc ", Chiar de inima-i ciob de sticlă, Sentimentele însă te răscolesc, Să recunoşti adevărul ți-e frică. Glumind spunem " sunt fericit ", Chiar de ajungând acasă plàngi, Mai spui că eşti împlinit Cu toate câ te consumă lucruri mici Glumind spunem " îmi pasă ", Chiar de suntem indiferenți şi reci Uneori ai spaima, angoasă Dar când trebuie să rămâi pleci. Glumind destăinuim vise Plutim pe val, prindem aripi, zburăm Atâtea gânduri nerealizabile spuse, Dar nu facem nimic apoi regretăm. Glumind putem ascunde eul interior, Dar totul iese la iveală, Chiar de nu arătăm în exterior Gluma devine cea mai reală.

Am citit undeva că " viața este arta de a desena fără radieră " Sunt de acord, deoarece dacă nu am greşi nu am fi noi, Te ai schimba într-o ființă perfectă care n ar cunoaşte resentimentele greşelii, minciuna, Nu uita de unde ai pornit, de unde ai plecat, prin ce ai trecut, cum eşti acum chiar de sunt ploi. A trecut un an şi nu vreau să şterg nimic din ce am realizat, A fost un an bun care m-a dezvoltat fizic şi moral, Am creat atâtea amintii, am făcut năzbâtii de neuitat Am consolidat prietenii, am pierdut. Nu e e amar. Am vizitat locuri care m au facut să mă simt ca acasă, Le-am păstrat în suflet fie ele fizice sau brațele persoanei iubite Am fost puternică, am uitat, apoi am trecut peste toate stând la masă, Am plâmns după prietenii neexistente descoperind comori neîmpărtăşite. Am ascultat muzică şi-am hoinârit prin oraş, Pt unii pare plictisitor, dar amintirile calde's din lucruri mici, Din spontanietăți făcute pe ascuns şi pătimaş, Cu persoanele d

E tăcere în jur şi sunt mică, Mi-e frig şi încerc să adorm Deja mă trece un fior de frică Mă zbucium şi nu am somn Sunt atât de mică încât încap în palma ta, Zgribulită ca un fulg de nea ce caută căldură, Caut o mână sau un suflet de catifea, Un refugiu sub stele, sub soare sau sub clar de lună. Sunt mică de aia uneori nu am încredere în mine, Fac greşeli, am victorii mici, de jucărie, ezit De aici unele temeri de al meu sine De aici alerg şi cad într un vid De aceea sunt mândră sau vulnerabilă ca un prunc De aceea-mi fac griji şi mă zbat ca un peşte pe uscat, De aceea uneori îmi suprim strigătul mut Şi deseori cautând printre valuri m am înnecat. Sunt mică în aceasta lume mare, Plină de rutină, încărcată de negativism Unde nu ai dreptul la exprimare, Unde aproape toți tind spre parvenitism Sunt mică în această lume imensă, Plină de orgolii, mândrii şi dezamăgiri Unde suntem marionete în ceață deasă, Unde mințim, ascundem secrete npriviri Sunt mică în ac