O simplă nostalgie..

 

Un vals 🎶  O coardă ruptă de vioară.

Doi tineri care fug în ploaie și se ascund sub un felinar șoptindu-și cuvinte dulci, cu o umbrelă colorată în mână. Doi bătrâni ce savurează cafeaua la o cafenea micuță de la colțul străzii, îmbrățișându-se. În jur o liniște apăsătoare de plumb. Dar care arde ca jăraticul, de parcă ceva important ar trebui să se întâmple, de parcă totul e într-un repaus dominical. 

Lumea e un ring de dans. Vântul adie ușor, dar rece, te pătrunde până sub piele și dă fiori. Trece prin inimă și prin cuget. Iar timpul...timpul parcă s-a oprit, la acel zbucium mut. Acest strigăt rupt din tăcere. 

Lumea e un ring de dans. Natura și aerul tomnatic își fac simțită prezența. În întunericul ce se lasă, stele lasă să se vadă doar siluete care bântuie pe străzile pavate și e atâta presiune, parcă suspans. Lumea parcă și a pierdut liniștea de odinioară. 

Un vals🎨 și pe șevalet e doar o vagă culoare gălbuie 

aurie. Cu ea să picteze luna, pe foaia neagră ( pe cerul senin ). Și în depărtare auzi bănci ce suspină, bănci unde lumea uită să-și odihnească liniștea, dar sunt grăbiți. În zare se aude clopot de biserică. În zare se aud rugăciuni, câteva păsări parcă devin agitate. 

Cei doi bătrâni se iau de mână și merg gârboviți în lumina lunii. Felinarele fac vizibilă umbra lor care se pierde în zare. Vântul parcă e mai rece și o ia la goană, iar cuplul.. cuplul dansează... un vals. Un vals în ploaia care începe să zdrobească asfaltul. Iar în zare.. cei doi bătrâni fac o piruietă. Bătrânul cu pălăria plecând-o respectus, iar bătrâna cu floarea înfiptă în păr îi zâmbește. 

Lumea parcă tulburată își revine din somnul de odinioară. Ceasul bate ora 00.00 și în jur, în jur nu mai e grabă. Iar la cafeneaua de pe strada pavată, încă miroase a cafea, a ploaie și a trandafiri.