Aș începe cu aceea, că fără cărți sufletul e greu și pustiu. Citind, patrunzi în altă lume fără limite.Trăiești fiecare clipă descrisă ca fiind viața ta. “Si tu esti singur?”de Aurelian Silvestru bibliotecarele mi-au oferit-o cu drag. E o carte a carei eroină, o fată simplă cu o dorință de a avea doua mari fericiri: dragoste și vocație.

Era o fire delicată și suplă a carei Voce Interioara o facea puternică, curajoasă și rabdatoare. Pentru început, avea ochi numai pentru întunericul interior. Nu avea oameni care s-o susțină, sa o îmbărbăteze- deoarece a crescut în orfelinat. O avea doar pe așazisa Bătrina, profesoara lor, care, și ea lovitî de soartă din frageda copilărie vedea doar zidul nesiguranței.Într-o zi fiind la discotecă stind in un colț întunecat a atras atenția unui tînăr optimist, cu o voce profundă. O forță stranie puse stăpînire pe ei. Înnaripați dansau acel prim tangou lin ca adierea vîntului primăvăratic. Manole și Ana-doua simboluri ale pacii și eternității.
Impresii postlecturale
Aceasta carte, e hrană pentru suflet, este o chemare la adevăr și rabdare. Din ea străbate vocea autorului care înglobează acele valori umane și le transmită cititorilor.
E o carte confesiune în care sunt prezente filele razboiului Transnistrian cu grozaviii, în schimb Ana simte că nici razboiul n-o apasa mai mult decît siguratatea. În ea regăsim viața actuală suprapusă în timp. Din pagini desprindem o iubire adevărată și curată ca roua. Mulțumim domnului Silvestru care datorită dăruirii de sine și muncii depuse a creat o carte minune , citita de toate persoanele indiferent de virstă. creatie proprie