Piese de puzzle

,,Pe aripile vântului,, de Margaret Mitchell este  publicată pentru prima oară în mai 1936, este un  roman  de dragoste/istoric.  Inițial autoarea a intitulat cartea,   Tomorrow is Another Day , „E și mâine o zi”, find ultima replică din roman. Alte titluri propuse au fost   Bugles Sang True, Not in Our Stars și Tote the Weary Load . Titlul la care s-a decis autoarea este din primul vers al celei de-a treia strofe a poemului   Non Sum Qualis Eram Bonae sub Regno Cynarae , scrisă de   Ernest Dowson : I have forgot much, Cynara! gone with the wind, Flung roses, roses riotously with the throng, Dancing, to put thy pale, lost lilies out of mind... Scarlett O'Hara folosește această frază când se întreaba dacă plantația „Tara” e încă în picioare sau „e pe aripile vântului care a măturat Georgia”. Într-un sens general, titlul este o metaforă a schimbării stilului de viață existent în Sud dinaintea Razboiului civil.  este un  roman ...

 Harry Potter de J.K.Rowling Divergent de  Veronica Roth Labirintul de  James Dashner Stăpânul inelelor de  J.R.R.Tolkien

,,Oamenii observă culorile unei zile numai la sfârşit şi la început, dar pentru mine este destul de clar că ea combină o multitudine de nuanţe şi tonuri, cu fiecare moment care trece. O singură oră poate consta în mii de culori diferite.,, “Capul mi-e precum lumina cerului, inima mi-e asemeni zorilor.” 

,, În definitiv, ce e dragostea decît o taină pe care o ascund îndrăgostiţii şi o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată ce taina se dă pe faţă, dragostea vestejeşte, îşi pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obişnuit, de toate zilele.,,  ,,Între închipuire şi realitate se ivesc goluri care trebuie umplute pe loc. Uneori însă se deschide o adevărată prăpastie şi n-ai cum s-o umpli. Atunci fapta rămîne neîmplinită, suspendată în aer. Închipuirea ţese simplist, în linii mari, fără a vedea detaliile care de multe ori sînt mai importante decît principalul.,,

” Acesta nu e un vis din care te trezesti-dacă spiritul te părăsește, vei fi pierdută pe veci.,,

,,  La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus şi nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât nelinişte, un câmp de luptă, nopţi nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plămădită din extaz şi agonie,, ,,Ştiu că Dumnezeu m-a aşezat în focul suferinţelor. Am acceptat loviturile de ciocan pe care mi le-a dat viaţa şi uneori mă simt la fel de rece şi nesimţitor ca apa care provoacă suferinţă oţelului. Dar nu cer dacât un lucru: "Dumnezeule, nu mă lăsa până ce nu voi fi reuşit să iau forma pe care o aştepţi de la mine. Încearcă cum crezi că e mai bine, câtă vreme ai să doreşti, dar nu mă arunca în grămada de fier vechi a sufletelor."